luni, 8 septembrie 2008

El şi Ea

La început, Dumnezeu i-a dat Ei o piatră roşie, cu nume ciudat: inimă, şi i-a spus să aibă grijă de ea, că fără această piatră va muri.
Piatra era frumoasă, de o culoare roşie cum rar poţi întâlni. Suprafaţa ei era strălucitoare, clară, limpede.
La un moment dat, în viaţa Ei a apărut El.
Piatra roşie cu nume ciudat a strălucit din ce în ce mai tare în mana lui, deoarece Ea i-o dăduse. Dar El nu a avut grijă de inima Ei. A aruncat-o între spini, şi din inimă a ţâşnit sânge, iar din ochii Ei, lacrimi... El plecase... iar Ea... Ea a rămas cu inima rănită, între spini. Cu multă trudă şi multe lacrimi a scos-o de acolo; iar rănile inimii s-au vindecat greu, şi au rămas multe cicatrici. Inima îşi pierduse strălucirea, culoarea, devenise aproape transparentă.
Dar a venit un alt El, care avea o piatră la fel ca şi Ea, cu acelaşi nume ciudat, inimă, de aceeaşi culoare cu a Ei şi la fel de rănită. Inimile lor au început să-şi recapete strălucirea pierdută cu mult, mult timp în urmă, iar la un moment dat s-au unit, formând o singură inimă, mai strălucitoare decât străluciseră vreodată cele două inimi care o formau.
Dar această strălucire nu a durat mult, pentru că primul El s-a întors, iar jumătatea de inimă a fetei s-a întunecat, iar unirea pe care atât de greu o obţinuse a început să se spargă.
 Inima cea mare şi-a recăpătat pentru o clipă strălucirea, claritatea, şi, în aceeaşi clipă, s-a spart în mii şi mii de bucăţi, care au căzut pe Pământ. Şi din fiecare bucată au răsărit alţi Ei şi Ele, iar povestea aceasta se repetă mereu, mereu... până când o inimă curată, pură, strălucitoare, fără cicatrici, se va uni prin iubire cu o altă inimă asemenea ei. Iar atunci, inimile acestea două, prin iubire, vor reuşi să strângă toate celelalte bucăţi, oricât de rănite ar fi, pentru a forma o inimă mare, strălucitoare, care să aibă puterea de a-i reînvia pe primii El şi Ea, şi de a-i face să se iubească, fără să se mai rănească cu spinii unui trandafir...

duminică, 31 august 2008

Bărbatul şi femeia (de Victor Hugo)

Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi,
Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron,
Iar pentru femeie un altar;
Tronul exaltă, altarul sfinţeşte;
Bărbatul este creierul, femeia este inima;
Creierul primeşte lumina,
Inima primeşte iubirea.
Lumina fecundează, iubirea reînvie;
Bărbatul este puternic prin raţiune,
Femeia invincibilă prin lacrimi,
Raţiunea convinge, lacrimile înmoaie;
Bărbatul este capabil de orice eroism,
Femeia de orice sacrificiu,
Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul;
Bărbatul are supremaţia,
Femeia are intuiţia,
Supremaţia semnifică forţa,
Intuiţia semnifică dreptatea.
Bărbatul este un geniu,
Femeia e un înger,
Geniul este incomensurabil, îngerul inefabil;
Aspiraţia bărbatului este spre gloria supremă,
Aspiraţia femeii este către virtutea desăvârşită,
Gloria face totul mare,
Virtutea face totul divin;
Bărbatul este un cod, femeia o evanghelie;
Codul corijează, evanghelia ne face perfecţi;
Bărbatul gândeşte, femeia intuieşte,
A gândi înseamnă a avea în creier o lavă,
A intui înseamnă a avea pe frunte o aureolă;
Bărbatul este un ocean, femeia este un lac,
Oceanul are perla care-l împodobeşte,
Lacul poezia ce cântă;
Bărbatul este un vultur ce zboară,
Femeia o privighetoare ce cântă,
A zbura înseamnă a domina spaţiul,
A cânta înseamnă a cuceri sufletul;
Bărbatul este un templu, femeia sanctuarul,
În faţa templului ne descoperim,
În faţa sanctuarului îngenunchem;
În sfârşit, bărbatul este plasat acolo unde se termină pământul,
Femeia... acolo unde începe cerul.

sâmbătă, 30 august 2008

Toamnă

Vine toamna!
Toate frunzele se rimelează în pădure...
E iubire mare...
Vântul cu mustăţile rei seduce sălciile.
Vine toamna!
Pregătiţi-vă inimile cu luminărele
şi spălaţi-vă pe faţă
cu miros de dovleac.
Nu sărutaţi poze vechi,
ci adăpostiţi-vă lacrimile în cutii goale de pudra.
Da, da,
nu-i nimic mai devastator
decât o furtună arămie de sentimente...
Luaţi-vă poziţia de muşeţel uscat,
urcaţi-vă pe dulap, între gutui
şi mirosiţi vântul de afară.
Vedeţi? Am avut dreptate.
Vine toamna în pardesiu cafeniu...